Dacă 2. (var)


Dacă ne-ai pedepsi
Dup-ale noastre fapte,
În viață cine-ar fi
Și nu ar zace-n moarte? !

Dacă nu ne-ai ierta,
Pentru-o greșeală mare,
Cine nu ar cădea,
Și ar mai sta-n picioare?

Dacă ne-ai lua în seamă,
Setea, de răzbunare,
Cine-atunci, nu s-ar teme
De ultima suflare? ! ...

Dar, , Tu Ești bun, Părinte
Și chiar dacă ne cerți,
Ne-ntorci la cele sfinte,
Ne mângâi și ne ierți...

Avem păcate mari
Cât valurile mării,
Dar toate le arunci,
În negura uitării! ...

Și tot, Tu, ai purtat
Păcatele-omenirii,
Căci Tu, Ești Dumnezeul
Iertării și-aL Iubirii! ! ! ...

Deci glorie și slavă
Ție Ce-aI făcut toate! ! ...
Ne-ai șters, nori de păcate
Ne-ai ridicat, din moarte

Ne-ai smuls din vanitate,
Dând vieți fără de moarte,
Vom fi ca la-nceputuri
Ne porți spre ceruri nalte,

Unde ne-așteaptă chiar,
Cel, care ne-a zidit
Rușine ca și moarte,
Rămân, urme-n pământ...

Suflete, ca o frunză
Într-un vârtej, de vânt
Se-adună-n vremea, când Duhul,
Se relevă-n Cuvânt...

Și fi-vom împreună
Nădejdi de dinainte
Grămezi de duhuri sfinte
Când trâmbița răsună

Ieșua a-nviat pe-Adam
Și toți urmașii
Și-odat cu judecata
Le dirijează pașii

Pe drumuri diferite
Oițele păscute
Cu-al lor Preasfânt Păstor
Iar caprele uimite
Se-ntorc în somnul lor

Fragmentul scurt de viață
Trăit pe-acest de lut glob
Rugați pe Domnu-n față
Să vă primească rob

Voi să-l slujiți cu cinste
Făclii a Lui nestinse
Sufletul să insiste
La Daruri necuprinse

Tot ce luați cu voi
În viața de apoi
Credința-i, de copii,
Și-o DAGOSTE de fii...

Dacă nu ne-aI Iubi
Niciunul n-am trăi
Ne ții-n iubire-adâncă
Veșnica noastră STÂNCĂ...

Blându Ioan